• digitalsocietypodcast

Olga Török = Nina care a supraviețuit și trăit schimbarea


În acest interviu #Inspiration, din categoria Culture & Tech, vorbim despre #provocările, dar mai ales despre #soluțiile implementate în pandemie de către Olga Török - actriță a Teatrului German de Stat Timișoara. Ea a fost nevoită să-și adapteze tehnica de joc pentru camera de filmat și să aibă și mai multă încredere în munca ei. Feedback-ul nu a mai fost prompt, ca într-o sală de spectacole, unde se intuiește și se simte vibrația publicului. A fost pusă în situația de a simți singurătatea, care pentru Olga, persoană extrovertită, este o povară mare.

La începutul perioadei de izolare din primăvară, s-a simțit neputincioasă. „Realizam cu câtă ușurință au închis autoritățile spațiile culturale și mi-am pus cu adevărat întrebarea dacă are vreun rost ceea ce fac de ani de zile. Apoi (mi-)am revenit cu propuneri”, povestește Olga. În pandemie, toate evenimentele au devenit digitalizate, iar acest lucru l-a privit ca pe un nou început, o zonă care merită explorată cu grijă și cu poftă de experimentare.

Din martie, Olga a început să fie autodidactă în programul de editare video Adobe Premier, ca să-și editeze și să-și subtitreze materialele video cu scene și monoloage pe care le-a postat pe Facebook, Instagram și pe site-ul ei. Platforma de meeting Zoom a fost de departe cea mai analizată în această perioadă. Astfel, a avut posibilitatea de a ține atelierul de dans/yoga - „Yolga”. Tot prin Zoom a reușit să-și creeze un spectacol de teatru online interactiv „V.I.P. Very Isolated Person”, după „Pescărușul” de Cehov, în care se așteaptă, la fel cum așteptăm cu toții, să se termine această perioadă ciudată. „Nina este actriță, la fel ca mine. Avem multe în comun, mai ales pofta de a juca, de a crea și de a iubi meseria asta. Exact ca și Nina, am vrut să supraviețuiesc și să trăiesc schimbarea”, spune Olga. Cum a reușit Olga, omul de cultură, acest lucru? Aflați în materialul următor.

It’s time to #connect #learn# #act.


Olga Török, Foto: Cornel Lazia


Cine ești ca artist și cum ți-a schimbat pandemia relația cu tehnologia?

Sunt actriță în primul rând. Am cea mai multă experiență în acest domeniu. Îmi place să mă implic în realizarea de proiecte și evenimente culturale dedicate tuturor categoriilor de vârstă, pe zona de teatru, performance, dans/artă contemporan/ă și muzică. În pandemie, toate evenimentele au devenit digitalizate, iar acest lucru îl privesc ca pe un nou început, o zonă care merită explorată cu grijă și cu poftă de experimentare.


Ce metode și tehnici de producție și platforme digitale de comunicare a trebuit să înveți, adaptezi sau să preiei în această perioadă, pentru a livra conținut de calitate, experiențe autentice și a menține comunitatea/audiența aproape?

Din martie am început să fiu autodidactă în programul de editare video Adobe Premier, ca să-mi editez și subtitrez materialele video cu scene și monoloage pe care le-am postat pe contul meu de Facebook, Instagram și pe site-ul meu.


Platforma de meeting „Zoom” a fost cea mai analizată platformă în această perioadă. Prin Zoom am reușit să și creez un spectacol de teatru online interactiv „V.I.P. Very Isolated Person”. Dar mai întâi, am explorat prin Zoom și posibilitatea de a ține atelierul meu de dans/yoga „Yolga”.


„V.I.P.” este primul spectacol de teatru online din Timișoara. Consideri că adaptarea acestui domeniu cultural în online este un proces dificil? Care sunt avantajele și dificultățile acestor transpuneri?

Adaptarea unui mediu care se bazează pe interacțiunea directă dintre actor și public, cum este teatrul de exemplu, este atât de dificil de a-l transpune în lumea digitală, încât presupune o mare flexibilitate din partea ambelor părți.

Am avut discuții îndelungate cu regizoarea „V.I.P.” - Paula Breuer, înainte de nașterea spectacolului. A fost important să fim pe aceeași pagină.


VIP (Very Isolated Person) Teatrul German de Stat Timișoara, foto: Ovidu Zimcea


Actorii pe de-o parte sunt nevoiți să își adapteze tehnica de joc pentru camera de filmat, trebuie să aibă încredere în munca lor, pentru că feedback-ul nu este prompt ca într-o sală de spectacole, unde se intuiește și se simte vibrația publicului. Actorul este pus în situația de a simți singurătatea, care pentru mine, ca persoană extrovertită este o povară mare.


Spectatorul pe de altă parte are de luptat într-un mediu digital cu o sumedenie de ispite care fac vizionarea unui spectacol online dificilă. Trebuie să aibă disciplină, să se concentreze, să facă abstracție de locul în care privește actul cultural, să fie deschis și tolerant. Consider că spectatorul/consumatorul de cultură nu are voie să se încăpățâneze la ideea că online-ul e nociv pentru arte, că e pervertită arta de acum înainte din cauza trecerii sale în online. Cred că aceasta perioadă poate să îmbogățească actul cultural, să îi deschidă noi căi de acces.


Din experiența mea, încăpățânarea de a considera teatrul un mediu exclusiv offline este cel mai nociv pentru noi, ca actori. Transpunerea în online nu e un lucru pur din nevoie, pentru mine, cel puțin. De aceea mă aștept ca și spectatorii să regăsească o nouă formă de a se bucura de actele culturale, fie spectacole, expoziții/ateliere sau concerte din mediul online.