• digitalsocietypodcast

Olga Török = Nina care a supraviețuit și trăit schimbarea


În acest interviu #Inspiration, din categoria Culture & Tech, vorbim despre #provocările, dar mai ales despre #soluțiile implementate în pandemie de către Olga Török - actriță a Teatrului German de Stat Timișoara. Ea a fost nevoită să-și adapteze tehnica de joc pentru camera de filmat și să aibă și mai multă încredere în munca ei. Feedback-ul nu a mai fost prompt, ca într-o sală de spectacole, unde se intuiește și se simte vibrația publicului. A fost pusă în situația de a simți singurătatea, care pentru Olga, persoană extrovertită, este o povară mare.

La începutul perioadei de izolare din primăvară, s-a simțit neputincioasă. „Realizam cu câtă ușurință au închis autoritățile spațiile culturale și mi-am pus cu adevărat întrebarea dacă are vreun rost ceea ce fac de ani de zile. Apoi (mi-)am revenit cu propuneri”, povestește Olga. În pandemie, toate evenimentele au devenit digitalizate, iar acest lucru l-a privit ca pe un nou început, o zonă care merită explorată cu grijă și cu poftă de experimentare.

Din martie, Olga a început să fie autodidactă în programul de editare video Adobe Premier, ca să-și editeze și să-și subtitreze materialele video cu scene și monoloage pe care le-a postat pe Facebook, Instagram și pe site-ul ei. Platforma de meeting Zoom a fost de departe cea mai analizată în această perioadă. Astfel, a avut posibilitatea de a ține atelierul de dans/yoga - „Yolga”. Tot prin Zoom a reușit să-și creeze un spectacol de teatru online interactiv „V.I.P. Very Isolated Person”, după „Pescărușul” de Cehov, în care se așteaptă, la fel cum așteptăm cu toții, să se termine această perioadă ciudată. „Nina este actriță, la fel ca mine. Avem multe în comun, mai ales pofta de a juca, de a crea și de a iubi meseria asta. Exact ca și Nina, am vrut să supraviețuiesc și să trăiesc schimbarea”, spune Olga. Cum a reușit Olga, omul de cultură, acest lucru? Aflați în materialul următor.

It’s time to #connect #learn# #act.


Olga Török, Foto: Cornel Lazia


Cine ești ca artist și cum ți-a schimbat pandemia relația cu tehnologia?

Sunt actriță în primul rând. Am cea mai multă experiență în acest domeniu. Îmi place să mă implic în realizarea de proiecte și evenimente culturale dedicate tuturor categoriilor de vârstă, pe zona de teatru, performance, dans/artă contemporan/ă și muzică. În pandemie, toate evenimentele au devenit digitalizate, iar acest lucru îl privesc ca pe un nou început, o zonă care merită explorată cu grijă și cu poftă de experimentare.


Ce metode și tehnici de producție și platforme digitale de comunicare a trebuit să înveți, adaptezi sau să preiei în această perioadă, pentru a livra conținut de calitate, experiențe autentice și a menține comunitatea/audiența aproape?

Din martie am început să fiu autodidactă în programul de editare video Adobe Premier, ca să-mi editez și subtitrez materialele video cu scene și monoloage pe care le-am postat pe contul meu de Facebook, Instagram și pe site-ul meu.


Platforma de meeting „Zoom” a fost cea mai analizată platformă în această perioadă. Prin Zoom am reușit să și creez un spectacol de teatru online interactiv „V.I.P. Very Isolated Person”. Dar mai întâi, am explorat prin Zoom și posibilitatea de a ține atelierul meu de dans/yoga „Yolga”.


„V.I.P.” este primul spectacol de teatru online din Timișoara. Consideri că adaptarea acestui domeniu cultural în online este un proces dificil? Care sunt avantajele și dificultățile acestor transpuneri?

Adaptarea unui mediu care se bazează pe interacțiunea directă dintre actor și public, cum este teatrul de exemplu, este atât de dificil de a-l transpune în lumea digitală, încât presupune o mare flexibilitate din partea ambelor părți.

Am avut discuții îndelungate cu regizoarea „V.I.P.” - Paula Breuer, înainte de nașterea spectacolului. A fost important să fim pe aceeași pagină.


VIP (Very Isolated Person) Teatrul German de Stat Timișoara, foto: Ovidu Zimcea


Actorii pe de-o parte sunt nevoiți să își adapteze tehnica de joc pentru camera de filmat, trebuie să aibă încredere în munca lor, pentru că feedback-ul nu este prompt ca într-o sală de spectacole, unde se intuiește și se simte vibrația publicului. Actorul este pus în situația de a simți singurătatea, care pentru mine, ca persoană extrovertită este o povară mare.


Spectatorul pe de altă parte are de luptat într-un mediu digital cu o sumedenie de ispite care fac vizionarea unui spectacol online dificilă. Trebuie să aibă disciplină, să se concentreze, să facă abstracție de locul în care privește actul cultural, să fie deschis și tolerant. Consider că spectatorul/consumatorul de cultură nu are voie să se încăpățâneze la ideea că online-ul e nociv pentru arte, că e pervertită arta de acum înainte din cauza trecerii sale în online. Cred că aceasta perioadă poate să îmbogățească actul cultural, să îi deschidă noi căi de acces.


Din experiența mea, încăpățânarea de a considera teatrul un mediu exclusiv offline este cel mai nociv pentru noi, ca actori. Transpunerea în online nu e un lucru pur din nevoie, pentru mine, cel puțin. De aceea mă aștept ca și spectatorii să regăsească o nouă formă de a se bucura de actele culturale, fie spectacole, expoziții/ateliere sau concerte din mediul online.


Întrebarea la care nu am găsit încă răspuns, este dacă am atras în această perioadă noi spectatori… sunt curioasă, dacă V.I.P. (Very Isolated Person), care are din această toamnă și varianta offline, adică on stage, va aduce public care a privit pentru prima oară teatru în online. Și da, după ce numărul cazurilor de infectări va scădea, V.I.P. va fi de văzut pe scena Teatrului German din Timișoara. A fost o adevărată provocare să transformăm spectacolul în mediul offline, dar îi mulțumesc Ioanei Iacob, directoarea interimară a Teatrului pentru încredere și posibilitate.


De ce ai ales „Pescărușul” pentru „V.I.P.”? Ai mai cunoscut-o pe Nina, personajul tău din „Pescăruşul” în 2013, la Teatrul German din Timişoara, în regia lui Yuri Kordonsky. Cum a schimbat carantina relaţia cu ea?

„Nina” este actriță, la fel ca mine, avem multe în comun mai ales pofta de a juca, de a crea și de a iubi meseria asta. Transparența care a apărut între noi două a fost mult influențată de perioda de izolare din primăvară, când m-am simțit neputincioasă. Realizam cu câtă ușurință au închis autoritățile spațiile culturale și mi-am pus cu adevărat întrebarea dacă are vreun rost ceea ce fac de ani de zile. Apoi (mi-)am revenit cu propuneri. Exact ca Nina, am vrut să supraviețuiesc și să trăiesc schimbarea.


Însă, nu doar personajul Ninei este important pentru V.I.P., ci și întreaga lume creată de Cehov în care se așteaptă, la fel cum așteptăm noi cu toții să se termine această perioadă ciudată. Revoluția formei noi de teatru din „Pescărușul” este altă zonă pe care am speculat-o din drama cehoviană.


Cum s-a schimbat interacțiunea cu publicul odată cu trecerea în online? Cum crezi că s-a schimbat interacțiunea publicului cu arta teatrală odată cu trecerea în online?

Prin spectacolele Teatrului German care au ajuns în online, am avut parte de un public numeros, mult mai numeros, asta e un lucru extrem de fain pentru noi. Am primit mesaje încântate și de speranța să ne întâlnim în sala de spectacole. Apoi, după spectacolul V.I.P. care e făcut interactiv, extra pentru mediul online, am primit mesaje cum că se simte fiorul sălii de spectacol și în propria casă.


Eu sunt mare fan ale producțiilor online din perioada asta, mă uit, mă bucur de reușite, mă inspir, mă uimește tehnologia avansată ale unor companii străine. Publicul este foarte cald și încurajator!


Faci parte din Galeria de Artă Contemporană META Spaţiu. Conceptul de remixing, elementul analog cu noile tehnologii pare să fie noul status quo. Cum a apărut proiectul Remix ID? Potențialul lui pare uriaș. Tu cum îl vezi evoluând?

Remix ID are la bază nevoia de a culege poveștile celor 12 grupuri etnice din Banat și promovarea lor în mediul urban, în rândul persoanelor acaparate de febrilitatea orașului și a timpului accelerat. Mulți bătrâni se duc și iau povestea vieții cu ei. Așa ne pierdem rădăcinile, și nu avem posibilitatea să le cunoaștem. Remix ID dorește să facă și un schimb de cunoștințe, deoarece interviurile documentate video și înregistrările sunt remixate de artiști contemporani, în acest fel punem la dispoziție noile tehnologii, noile curente culturale, pentru a fi cunoscute și de către generațiile mature, dar și de către copiii din satele pe care le vizităm.


Remix ID, foto: Dana Moica


Anul acesta, care a început promițător, cu un concert la Bruxelles, se dovedește a fi tot mai greu pentru proiect. Cred în acest proiect își doresc să îl ducem la bun sfârșit. Iar apoi să dezvoltăm noi ramuri Remix ID în alte zone geografice, cât și artistice.


„YoLga”, este un alt proiect META Spațiu care a continuat în perioada pandemiei. Ce ne poți spune despre acest proiect? Cum ți-a venit această idee de mix inedit?

YoLga a apărut în 2018 la inițiativa Mirelei Vlăduți ca parte a META Camp. Unește două activități pe care ador să le fac, dansul și yoga. Este un atelier de mișcare mai șui, deoarece presupune și o costumație haioasă a la anii `80 în timpul atelierului. Apoi cu timpul am mai gândit și Beer Yolga, pentru că îmi place mie să încerc activități noi. Da, folosim una sau două sticle cu bere în timpul atelierului. E foarte amuzant. În online a fost neașteptat de distractiv. Am făcut petrecere la sfârșit și ne-a ridicat moralul în acea perioadă de carantină. „YoLga nu ia forma sufletului tău, ci forma corpului tău, YoLga meditează la banalitate” - o parte din mantra YoLga.


yoLga față în față, foto: Josepha Blanche yoLga pe Zoom, în pandemie


Tot online ai ținut un atelier de teatru pentru copii în cadrul Baroque II Urban? Cum gustă copiii teatrul în acest mod și ce consideri tu că puteți face voi, actorii, pentru a menține și încuraja copiii și tinerii să consume și să încerce teatru, on- sau off-line?

Cursurile de teatru online pentru copii sunt mai dificile de conceput. Ei fiind atât de obișnuiți și plictisiți deja de platformele de meeting. Cele două ateliere au fost chiar amuzante, am reinterpretat în manieră actoricească tablouri cunoscute.


Silvia Torok și cu mine avem diferite grupuri de teatru de copii între 6-10 ani. Facem tot posibilul să găsim o soluție pentru a ne ține cursurile și online. Cursurile de actorie pentru copii și adulți, chiar și pentru studenții la actorie în online, nu sunt tocmai ușor de ținut. La aspectul acesta avem de lucrat și inventat. Actoria se învață prin practică fizică și mai ales cu parteneri. E ca un sport de contact în prima fază a studiului.


Pe 30 octombrie a avut loc premiera filmului de scurt metraj „Contrabanda” pe YouTube, la care ai lucrat acum un an, în Oradea. Cum a primit publicul această poveste, premiată deja la câteva festivaluri internaționale de film?

Cei mai mulți au fost intrigați de tema filmului Contrabanda - The Smuggler - contrabanda cu biblii în timpul comunismului. Iar cum filmele cu tema comunismului încep să dispară din cinematografia românească, pentru mulți a fost un revival și s-au uitat cu plăcere. Acest film este unul de debut al regizorului Adrian Serecut, care a și câștigat la categoria aceasta, la mai multe festivaluri internaționale. Este de văzut gratuit pe Youtube și m-aș bucura să lăsați un comentariu.


Maria - Olga Török în Contrabanda, Foto: Contrabanda - The Smuggler


S-a auto-organizat breasla locală, națională și internațională în grupuri de suport reciproc pentru a vă adapta mai ușor la noile condiții? Care este dinamica discuțiilor în aceste grupuri? Există comunicare între grupuri pentru găsirea de soluții, pentru inspirație, exemple de bune practici, etc.?

Am participat la multe conferințe internaționale în care s-a discutat despre „revoluția” vieții culturale. În vară am participat chiar și la Cultural Management Academy la Goethe Institut, cu tema „Reshape/rethink”. Am primit extraordinar de multe informații despre sprijinul pe care îl acordă acum și Uniunea Europeană prin programe de ajutor pentru sectorul cultural, dar cel mai valoros de observat e că toate companiile de teatru, dans, galerii de artă doresc să se ajute reciproc, creează mai mult ca înainte proiecte interdisciplinare și ne ajutăm prin informații și forță creatoare.


Ce crezi că lipsește din modul în care abordați acum adaptarea la o variantă a teatrului în spațiul virtual?

Este un domeniu atât de nou, încât îmi lipsește un spațiu comun online și lipsește „codul”, dar asta e cel mai palpitant totuși. Vezi cum se scrie codul și istoria. Facem parte din proces!


Cum abordați problemele financiare rezultate din închiderea fizică a teatrelor? Ce s-a schimbat în analiza financiară pe care o faceți acum? Ne poți da exemple de metode de finanțare alternativă practicate în breaslă, de oriunde din lume?

Teatrele de Stat și cele Naționale nu au suferit mari schimbări financiare, pentru că bugetele se tăiaseră drastic înainte cu un an și jumătate, așa că erau oricum la limită. Dar teatrele independente din România și nu numai, sunt greu încercate. Desigur, cel mai bun exemplu a venit din Germania, unde breasla culturală independentă a fost susținută rapid de către stat. Mult mai repede și mai eficient ca la noi. Astfel că ei chiar și acum, în valul doi al pandemiei, pot să lucreze în continuare. Chiar și teatrele private, ca Schaubuhne din Berlin, au fost susținute financiar de către orașul Berlin. O altă metodă a fost și încurajarea spectatorilor să doneze bani. Chiar dacă spectacolele se puteau vedea gratuit, teatrele încurajau publicul să plătească o sumă modică. Astfel teatrul a reușit să își plătească în continuare colaboratorii.


Care este spațiul pe care tu îl consideri cel mai inovator în ceea ce privește arta teatrală? Care este the go-to place al inovației în teatru folosind noile tehnologii?

Platformele de meeting regândinte pentru teatru. Adică mi-ar plăcea ca fiecare teatru să aibă propria platformă. Recomand să vă uitați la spectacolele făcute de Gob Squad la HAU4.



Erika Iszlai


(sursă imagine)